NOTE BIOGRAFICHE
Michelangelo Di Lorenzo, nasce
a Bagheria (PA) il 15 luglio 1942.E’
socio fondatore del Circolo Culturale
“Giacomo Giardina”, con l’incarico
di tesoriere. Premiato in diversi con-
corsi, si distingue per il raffinato filo-
sofare ed impalpabile lirismo.
Nel 2007 ha pubblicato il suo primo
libro di poesie in lingua dal titolo:
Il mio mondo dalla A alla Z,
riscuotendo innumerevoli consensi da
critici letterari.
PARRAMI...
Picchì smaniì
e ‘un mi dici nenti!
Mi pari ri caminari
‘nta ‘na strata senza sbuccu.
Parrami!
Dimmi ‘nzoccu ti teni ‘mpena
sugnu u tò cumpagnu
ti po’ cunfidari.
Si ‘un trovi li palori
canta a nostra canzuna
e gnuttica i tò chiddiri
comu fussiru linzola
e chiujli ‘nta l’ultimu casciuni
du cantaranu.
Ma parrami!
VECCHIA FUNTANA
Comu era frisca l’acqua
ri dda funtana!
Assai era la siti…
e nenti si taliava.
Ora cà l’acqua si pigghiò ri lippu,
nuddu cchiù si ferma
mancu pi vagnarisi la vucca.
Eppuru, è sempri dda
comu lu primu jornu,
aspetta a tutti chiddi
cà vonnu livarisi la siti…
Metti mmustra la mircanzia,
ma oramai;
ri ogni latu pinnulia!
Canciaru li tempi e
l’acqua frisca abbunna,
furtunati ddi picciotti
cà naviganu ‘nta lu mari
senza tuccari funnu.
TU, CU SI’ ?
Anima persa addivintasti
ora cà li mè passi
pisanu comu chiummu.
Stancu sugnu ri iriti circannu
picchì li spiranzi ri truvariti
vannu scarsiannu.
Doppu tantu firriari
ti vitti ri luntanu
e ti chiamavu.
Tu, cù sì ?
Cu sugnu jo !
‘Un mi canusci cchiù ?
Sugnu la to cuscenza,
chidda cà ti sta appressu
notti e jornu;
pi ‘un lassariti sulu
‘nta stu ‘nfernu.
PICCHI’?...
Occhi arrussicati ri chiantu,
facci scarnati ri stenti,
corpi marturiati pi viulenza
affratillati ‘nna svintura e ‘nna spiranza.
‘Un è facili sentiri
ù duluri ri matri,
si ù lamentu ri figghi
fa strazziari ì carni.
Addattanu feli ‘nte minni sicchi
ri matri
mentri ù pitittu cci ‘nguttuma li vuredda.
Chiancinu i morti senza cchiù lacrimi,
‘ntantu soffrinu è morinu.
Picchì ?
‘NA CASUZZA SULARINA
‘Nto ‘nfazzulettu di tirrenu
chiantatu a racina,
cc’è ‘na casuzza sularina.
‘Na povira casa fatta all’antica
senza tanti cummurità…
fatta cu fatiga.
Nni fannu cumpagnia
ariddi e cicali
sunannunni e cantannunni lu cuncirtinu
‘mmenzu li pampini
ri ‘na vecchia preula.
E’ quannu la sira,
doppu ‘na jurnata ri travagghiu
arricioppu la stanchizza,
mi fermu e pigghiu ciatu.
Chista è la ricchizza
cà la natura ‘m’arriala
e l’accettu comu donu ru’ Signori.
Chiamatimi comu vuliti!
Campagnolu o pedi ‘ncritati,
chista è la me’ vita e ‘un la canciu
mancu cu’ lu megghiu ‘mpiatu.
Picchì smaniì
e ‘un mi dici nenti!
Mi pari ri caminari
‘nta ‘na strata senza sbuccu.
Parrami!
Dimmi ‘nzoccu ti teni ‘mpena
sugnu u tò cumpagnu
ti po’ cunfidari.
Si ‘un trovi li palori
canta a nostra canzuna
e gnuttica i tò chiddiri
comu fussiru linzola
e chiujli ‘nta l’ultimu casciuni
du cantaranu.
Ma parrami!
VECCHIA FUNTANA
Comu era frisca l’acqua
ri dda funtana!
Assai era la siti…
e nenti si taliava.
Ora cà l’acqua si pigghiò ri lippu,
nuddu cchiù si ferma
mancu pi vagnarisi la vucca.
Eppuru, è sempri dda
comu lu primu jornu,
aspetta a tutti chiddi
cà vonnu livarisi la siti…
Metti mmustra la mircanzia,
ma oramai;
ri ogni latu pinnulia!
Canciaru li tempi e
l’acqua frisca abbunna,
furtunati ddi picciotti
cà naviganu ‘nta lu mari
senza tuccari funnu.
TU, CU SI’ ?
Anima persa addivintasti
ora cà li mè passi
pisanu comu chiummu.
Stancu sugnu ri iriti circannu
picchì li spiranzi ri truvariti
vannu scarsiannu.
Doppu tantu firriari
ti vitti ri luntanu
e ti chiamavu.
Tu, cù sì ?
Cu sugnu jo !
‘Un mi canusci cchiù ?
Sugnu la to cuscenza,
chidda cà ti sta appressu
notti e jornu;
pi ‘un lassariti sulu
‘nta stu ‘nfernu.
PICCHI’?...
Occhi arrussicati ri chiantu,
facci scarnati ri stenti,
corpi marturiati pi viulenza
affratillati ‘nna svintura e ‘nna spiranza.
‘Un è facili sentiri
ù duluri ri matri,
si ù lamentu ri figghi
fa strazziari ì carni.
Addattanu feli ‘nte minni sicchi
ri matri
mentri ù pitittu cci ‘nguttuma li vuredda.
Chiancinu i morti senza cchiù lacrimi,
‘ntantu soffrinu è morinu.
Picchì ?
‘NA CASUZZA SULARINA
‘Nto ‘nfazzulettu di tirrenu
chiantatu a racina,
cc’è ‘na casuzza sularina.
‘Na povira casa fatta all’antica
senza tanti cummurità…
fatta cu fatiga.
Nni fannu cumpagnia
ariddi e cicali
sunannunni e cantannunni lu cuncirtinu
‘mmenzu li pampini
ri ‘na vecchia preula.
E’ quannu la sira,
doppu ‘na jurnata ri travagghiu
arricioppu la stanchizza,
mi fermu e pigghiu ciatu.
Chista è la ricchizza
cà la natura ‘m’arriala
e l’accettu comu donu ru’ Signori.
Chiamatimi comu vuliti!
Campagnolu o pedi ‘ncritati,
chista è la me’ vita e ‘un la canciu
mancu cu’ lu megghiu ‘mpiatu.
CHIDDA E’
‘’Nzemmula tiramu avanti
spartennunni puru lu sonnu,
mi veni appressu
cuntannumi li pidati
senza lagnarisi ri nudda cosa.
‘Un’è la mè cumpagna,
‘un’è lu mè amicu e mancu è
ddu figghiu masculu
‘ca ‘un haju mai avutu.
Sì vò sapiri ri cu parru;
ascuta lu tò cori,
si batti senza timuri
‘un aviri scantu…
Picchi, si ‘ntra ri tia,
cc’è ‘na cuscenza
Chidda è!
MALANDRINARIA
Lu suli stava pi tracuddari
e l’aceddi ‘mmenzu li pampini cantari.
Doppu aviri ‘ntisu li scupittati
sbulazzaru tutti scantati.
Pi dù rappi ri racina
mittisti fini a ‘na vita
e pi malandrinaria
ti macchiasti la cuscenza.
Ora t’abbattulii
ammucciatu jazzu-jazzu
picchì li carrabbineri
ci l’hai darreri lu cozzu
e l’animu tò,‘mpastatu è ri trimulizzu.
DULURI RI MATRI
L’occhi me’ sunnu sicchi
e ù cori si ‘nguttuma
pi chista figghia senza futuru.
E’ la spiranza
cà mi teni ‘mpedi
ma l’ossa sunnu stanchi
ri suppurtari.
Signuri !
Chista è mè figghia
mazzu ri rosi senza ciauru;
faccilla ‘na grazzia…
I dulura,
lassali tutti a mia!
MUNNU PERSU
Comu era priata me’ matri
quannu mi misi ò munnu,
‘un suspittava ca dannumi à vita,
mi cunnannava a stari
‘nta stu munnu perso.
Stentu a campari
‘nta sta terra marturiata,
dunni mancu cchiù idda
mi pò dari ajutu.
Mi chianci ù cori
pi tutti sti svinturi
ca m’arriala à sorti
e campu ca spiranza ca ù Signuri
m’ajuta a tirari avanti
senza cchiù piniari!
‘’Nzemmula tiramu avanti
spartennunni puru lu sonnu,
mi veni appressu
cuntannumi li pidati
senza lagnarisi ri nudda cosa.
‘Un’è la mè cumpagna,
‘un’è lu mè amicu e mancu è
ddu figghiu masculu
‘ca ‘un haju mai avutu.
Sì vò sapiri ri cu parru;
ascuta lu tò cori,
si batti senza timuri
‘un aviri scantu…
Picchi, si ‘ntra ri tia,
cc’è ‘na cuscenza
Chidda è!
MALANDRINARIA
Lu suli stava pi tracuddari
e l’aceddi ‘mmenzu li pampini cantari.
Doppu aviri ‘ntisu li scupittati
sbulazzaru tutti scantati.
Pi dù rappi ri racina
mittisti fini a ‘na vita
e pi malandrinaria
ti macchiasti la cuscenza.
Ora t’abbattulii
ammucciatu jazzu-jazzu
picchì li carrabbineri
ci l’hai darreri lu cozzu
e l’animu tò,‘mpastatu è ri trimulizzu.
DULURI RI MATRI
L’occhi me’ sunnu sicchi
e ù cori si ‘nguttuma
pi chista figghia senza futuru.
E’ la spiranza
cà mi teni ‘mpedi
ma l’ossa sunnu stanchi
ri suppurtari.
Signuri !
Chista è mè figghia
mazzu ri rosi senza ciauru;
faccilla ‘na grazzia…
I dulura,
lassali tutti a mia!
MUNNU PERSU
Comu era priata me’ matri
quannu mi misi ò munnu,
‘un suspittava ca dannumi à vita,
mi cunnannava a stari
‘nta stu munnu perso.
Stentu a campari
‘nta sta terra marturiata,
dunni mancu cchiù idda
mi pò dari ajutu.
Mi chianci ù cori
pi tutti sti svinturi
ca m’arriala à sorti
e campu ca spiranza ca ù Signuri
m’ajuta a tirari avanti
senza cchiù piniari!